Caută

Vestitorul Primăverii: Mărțișorul

Actualizată în: 7 feb. 2021

Alături de viața modernă, supraviețuiesc discret miturile și poveștile populare, fiind esența tradițiilor. Pentru popoarele est-europene aceste practici sunt adânc întrepătrunse în stilul de viață; aspect care, fără îndoială, va fi moștenit și de generațiile următoare.


CE ESTE MĂRȚIȘORUL?

Ghiocel cu un mărțișor legat de el

Mărţişorul este un simbol reprezentativ pentru o multitudine de popoare balcanice, recunoscut ca vestitor al primăverii. Sărbătoarea națională este celebrată de 1 martie (de unde și numele eponim), aducând oamenii satului laolaltă pentru a întâmpina sosirea primăverii. Această celebrare se realiza prin dăruirea și primirea unor talismane, cunoscute drept mărțișoare. În cadrul comunității acestea îndeplinesc un rol spitirual, urând noroc și prosperitate celor cărora le poartă.


Originile mărţişorului sunt puternic ancorate în caracterul popoarelor care îl sărbătoresc, anume, în spiritualitatea și credința lor în nevăzut. Cu atât mai mult cu cât mărţişorul a supravietuit mileniile, schimbându-se odată cu societatea care îl celebra. Sărbătorită de pe vremea Daco-Tracilor, datina este o parte intrinsecă a conștiinței colective a tuturor descendenților acestora.


ORIGINI ȘI POVEȘTI POPULARE

Din punct de vedere istoric, sărbătoarea este antică, arheologii găsind rămășițele unui mărţişor care datează de opt milenii. Astfel, s-a socotit că primele oficieri ale datinii au fost pe vremea daco-tracilor. Deci, contrar multor păreri, nicio țară nu deține paternitate completă asupra sărbătorii de mărțișor. Prin prisma faptului că mai multe popoare sunt descendente daco-tracice, mărţişorul trebuie văzut ca o celebrare a similitudinii culturale reișite din individualitatea fiecărui popor.


Mărțișorul era, de asemenea, celebrat de către romani. Sărbătoarea marca trecerea acestora în noul an, fiind onorată în prima zi de primăvară. Sosirea noului anotimp era un prilej de bucurie pentru oameni. Nu numai că mărțișorul contribuia la ridicarea spiritelor comunității, dar comemora și sfârșitul lunilor friguroase, pavând drumul primăverii, al prosperității și renașterii naturii. Talismanul era folosit pentru a întruchipa norocul, fiind văzut ca un ocrotitor față de intemperiile vremii, asigurând comunității recoltă abundentă.


Sunt, deigur, și legendele din folclor care dau culoare mărțișorului, de la legenda Babei Dochia, la luptele în stil bilndungsroman dintre zmeu si prinț. Dar, deși captivante, scopul acestora este de a oferi o poveste provenienței talismanului. Și, pe lângă asta, un aspect supranatural sporește interesul pentru mărțișor și în generațiile care vor urma.


MĂRȚIȘOR: SIMBOLICĂ ȘI OBICEIURI

Tradiția anuală este cunoscuta prin prisma caracterului de a dărui. Pe vremuri, mărțișorul era creat prin împletirea a două bucăți de lănă, una roșie și alta albă. Acestea se torceau impreuna, luând forma unei brățări, care era purtată în piept, ori legată la mănă. Talismanul era special, fiind produs de cea mai în vârstă femeie din cadrul familiei. Obiceiul zice că sătenii trebuie să poarte talismanul până când apar primele semne ale primăverii: cântecul cucului, înflorirea cireșilor și întoarcerea berzelor si privighetorilor. Numai atunci, purtătorii își pot da jos mărțișoarele, legându-le de ramurile înflorite ale pomilor, asigurând astfel prosperitate.


Culorile, cum am zis, își găseau semnificația în legendele populare. În urma învingerii Răului și eliberarea fetei captive, Binele era rănit, pătând zăpada neatinsă cu sănge. Metafora folosită implică biruința primăverii asupra iernii, permițând, astfel, renașterii naturii. Alte surse consideră roșul simbolul dragostei și al vitalității, iar albul simulează puritate și începuturi noi.


În esență, mărțișorul reprezintă armonia între contraste: primăvară și iarnă; cald și rece; lumină și intuneric. Frumusetea tradiției constă în originea, promovarea și simbolica acesteia.


TRANZIȚIA LA MODERNITATE

Viața și-a urmat cursul, iar talismanul, odată cu ea, s-a schimbat. În urma unui proces de relocalizare din mediul rural către cel urban, conexiunea dintre popor și tradiție s-a slăbit. Valoarea mărțișorului ca talisman și-a depăsit condiția de simbol spiritual, îndreptandu-se către un rol estetic. Sărbătoarea în sine a deprins un caracter comercial, atenția fiind îndreptată asupra consumului și vânzării de mărțișoare. Nemaifiind nevoie să îndeplinească același rol ca odinioară, ritualul și-a pierdut semnificația pentru oameni. Astfel mitul și legenda au ajuns să fie asociate cu viața de la sat, o viață simplă, acum, o memorie îndepărtată.


Marțișoarele au devenit obiecte de consum, produse în masă, potrivit cerințelor societății moderne. Alături de sfoară, odinioară simbolul central al sărbatorii, acum îi sunt adăugate pandantive în formă de potcoavă, trifoi cu patru foi sau coșar. Valoarea de 'noroc' a fost preluată de cele din urmă, sfoara bicoloră rămânând doar o urmă fadă a tradiției. Acum, punctul focal al sărbătorii este consumul și comercializarea de pandantive. Mărțișorul, și-a pierdut din semnificație prin pierderea graduală a simbolurilor asociate acesteia, precum cântecul cucului sau întoarcerea privighetorilor. Astfel că, Mărțișorul modern îndeplinește un alt rol.


Cu toate acestea, și în ziua de azi ritualul marchează tranziția dintre iarnă și primavară. Sărbatoarea încă îndeplinește unul din cele mai importante roluri ale acesteia: aduce oamenii laolată. Deși mărțișoarele nu mai îndeplinesc același rol, primirea și dăruirea acestora aduce fericire în sufletele oamenilor. Sosirea primăverii este încă un prilej de sărbătoare, păstrând astfel o coeziune socială, în ciuda schimbărilor radicale ale lumii moderne.

28 afișări0 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate